Am ajuns la concluzia ca furatul de visine din copacul vecinului morocanos poate fi la fel de important ca rolul invatatoarei din clasa I. Ambele au rolul de a dezvolta diferite abilitati, copilului. Uitati-va si voi pe strazi astazi si-o sa vedeti ca parintii prefera sa le dea bani pustilor sa-si cumpere de la piata decat sa-i lase sa vina cu tricourile patate de visine nespalate.
Concluzia: in urmatorul secol cred ca nu vor mai exista copiii care sa se poata catara in copac.
Un comentariu:
Da, adevarat, e trist. Cate scandaluri aveam cu parintii cand eram mic... si ei cu vecinii :))
Un vecin avea mere dulci, altu capsuni, altu cirese :)) colindam peste tot, sa numai zic la furat de porumb =)) pe care il coceam pe deal sau pe marginea garlei. Si numai zic de gradini in care stiam eu ca sunt prune si struguri =)). La gârla stateam de dimineata pana seara, la fotbal la fel, uitam sa mai vin acasa, venea maicamea dupa mine, eu ma milogeam sa ma mai lase. Radeau prietenii de mine de mine ca mi se raceste grishu sa ma duc acasa :)), pana intr-o zi cand masa la unu a venit si-l cheama acasa "hai ca ti se raceste orezu" =)) am avut copilarie frumoasa...
Trimiteți un comentariu