Asta e varianta rezumat, acum urmeaza varianta lunga ...
De ce am avut eu mereu ceva impotriva relatiilor la distanta? Pentru ca-ti ucid neuronii si orice faramita de speranta care mai exista in tine...si inafara de asta iti smulg toata latura ta emotional-afectiva si picteaza peretii cu ea prin camera... mmm, let me ask to myself...is it that healthy or not?!
Pai nu! Nu e si sa ne fereasca psihicul (asa se zice mai nou la atei) de traume cum am intalnit eu de curand la o reprezentanta a sexului frumos, aspect peste care voi reveni poate intr-un post viitor.
Stiti uneori lucrurile nu trebuie chiar sa le asteptam sa pice din cer peste noi si sa ne conformam ca asa sunt, cand vine tornada eu ma ascund, cand e avalansa la fel, iar cand el apare din nu stiu ce tinut dar uau are sclipirea aia in ochi mai bine ma duc si iau un paracetamol si ma pun sa dorm. Chiar e mai sanatos...statistic cercetat!
Oamenii-s deosebiti fiecare intre ei si nu bag mana-n foc chiar pentru toti, dar cred ca ai nevoie de ceva mai mult decat deosebit in tine ca sa iasa cu brio o relatie de genul asta.
Si cand vorbesc despre asta ma refer poate numai la : rabdare, abstinenta, iluzii prelungite ... si cine stie cati alti termeni pe care nu-i cunosc.
Alegeti voi daca vreti sa fiti atat de importanti pentru cineva aflat la distanta, eu prefer paracetamolul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu