Mayasii sunt astia care au facut ei un calendar, la vremea lor, oprindu-se ca si notare la anul 2012. Omenirea in timp a reusit sa puna mana nu doar pe calendar dar si pe o gramada de interpretari care mai de care mai de temut.
Unii zic ca pana in 2012 ne vom confrunta cu schimbari bruste de clima, ca multi oameni vor muri din cauza foametei si a razboaielor, ca vom suferi pe capete dar ca in acelasi timp ne vom cruta in fata marelui final din 2012. Pana si Pentagonul vine cu o nebunie de terorii, evident acesta fiind cel care asigura cel mai mult prezenta razboaielor si a crutarii umane prin aceasta "tehnica".
Exista oameni de stiinta, oameni inteligenti cu experienta si discernamant care nu gasesc un raspuns pentru omenirea de dupa 2012. Evident ca oamenii astia nu ne pot spune adevarul. Ca se constata ca mereu omul sub influenta unei temeri, cum ar fi frica de Dumnezeu, care este cea mai cea dintre toate, reactioneaza mai umil, mai ascultator, oamenii tind mai mult spre curatari sufletesti inspre final.
Ceea ce ni se ascunde de fapt si sunt sigura ca toti istoricii isi explica pe ascuns teoria 2012 este ca mayasii au fost atacati de spanioli exact in momentul in care ajungeau cu acel calendar in anul cu pricina. Adica ma, c-o veni sfarsitul lumii intr-o zi asta e, c-or sa ne omoare bolile astea nenorocite sau vreun razboi mondial, ala da final al lumii desi suna cam nebunesc, dar sa nu ne lasam infranti pana la urma doar de un calendar. Mergeti totusi sa vedeti filmul, efectele am auzit ca-s de exceptie.
Mi se pare cel mai bun film animat care l-am vazut in viata mea. E excelent realizat. Si infinit mai bun decat oricare alta animatie pe care ati vazut-o!
Aseara a fost una din putinele seri in care decidem sa alegem orice altceva decat un ceai intr-un bar. Ma si plictisesc teribil dupa un timp sa merg intr-un loc unde toata lumea fumeaza iar eu imi folosesc mana dreapta jucandu-ma cu fel de fel de chibrituri sau servetele. Asa ca aseara am iesit cu o prietena in fata cazino-ului, ne-am proptit cu botul inspre mare si am mancat ciocolata de casa si mandarine. Cand am ispravit toate subiectele, am inceput sa numaram cuplurile care se perindau la ora aceea tarzie, pe faleza. Si am avut 6 norocosi! O nebunie, cred ca mi s-a facut de plimbari romantice pe faleza.
Pe 2 decembrie in Club Fabrica din Bucuresti vor concerta americanii de la Delinquent Habits. Concertul va incepe de la ora 20.00, in deschidere va canta Bitza and Cast iar pretul biletului va fi de 25 de lei.
Ma gandeam aseara cum ar fi aratat tabelurile daca ipotetic ar fi fost Antonescu in dreptul PSD-ului. Cred ca deja Basescu se mai gandea la un referendum de criza, pentru 6 decembrie.
O nebunie curata o sa fie si anul asta cu goana dupa dulciuri si mancare prin supermarketuri. Spun asta pentru ca azi am vazut cu ochii mei pregateala mall-urilor si a supermarketurilor pentru sarbatori. Si chiar e o crunta nebunie, fiecare aduce ceva nou, un nou slogan, un pret nou dar parca toate sunt la fel de vechi ca acum 100 de ani. Pana la urma e aceeasi mancare, sunt aceleasi culori, aceleasi obiceiuri, doar preturile difera.
Si eu zic sa ne facem un plan rapid pentru craciunul asta, sa evitam porcul in general, sa evitam dulciurile din abundenta si mancatul mult si prost. Sa incercam sa mancam putin si des. Eu in perioada asta implinesc 2 ani de cand m-am lasat de carnea de porc si astazi mai precis 3 saptamani de cand m-am lasat de fumat. Asa ca singura batalie adevarata o voi avea cu dulciurile de care imi este o reala groaza sa ma dezlipesc.
Saptamana asta am incercat nebunia cadourilor insa, de care nu mi-era asa dor, am avut triplu eveniment in familie: nunta de aur a bunicilor, ziua tatalui meu si...marele eveniment pe care il astept cu sufletul la gura, nunta de argint a parintilor mei. :D asa ca va urez voua un weekend bestial, pentru ca eu stiu sigur ca-l voi avea!
Mereu cand ajung la salonul de cosmetica, mereu ascult povesti nemuritoare din gura unor femei a caror guvernare se invarte in jurul unei stiinte naive, babesti, la colt de strada. Daca pana acum subiectele se rulau in jurul gatitului, a soacrei, sotului si a painii, ieri discutia s-a ridicat spre culmi inalte de unde toate femeile din acel salon si de la acea ora aveau rau de inaltime. Am discutat despre politica.
Am aflat astfel ieri ca inca mai exista in Romania un mare procentaj de oameni care inca il vor mai vota pe Basescu. Si ma intreb eu in sinea mea, oare de ce l-ar mai vota oamenii pe Basescu?! Adica e la mintea cocosului ca de 4 ani de zile in Romania, mai mult s-a vorbit despre Basescu si despre actiunile lui nebunesti, decat despre orice altceva. Dar nu mi se pare normal.
Lumea cred ca inca nu intelege ce inseamna la aceasta ora, un presedinte intr-o tara. Cred ca nu stim exact ce inseamna o functie de presedinte, care dupa parerea mea si sunt sigura ca nu numai a mea inseamna numai o reprezentare a tarii noastre, o eticheta, o imagine. Lumea inca are impresia ca presedintele care ne va scoate din rahat va fi unul ca Basescu, care nu are diplomatie, coloana si stofa dar care vorbeste pe intelesul fiecarui om de la tara. Apai ce pretentii mai avem noi sa iesim din criza asta, care oricum nu a depins si nu va depinde niciodata de noi, adica daca aveam ceva de facut ca si tara pentru depasirea momentului de criza, trebuia s-o facem inainte sa ne loveasca criza, dar noi ne intrebam acum de ce am inverstit deloc in tara, cand ne-a lovit, cand nu ne mai putem ridica de jos. Urat. Apai cum sa lasam in sprijinul unui om ca Basescu, care nu a facut decat circ in fata oamenilor, viitorul acestei tari. Nu va putea nimeni sa faca nimic, nici Basescu si nici oricine altcineva, e clar ca lucrurile nu merg in sus, dar macar sa nu lasam ca din mainile noastre lucrurile sa mearga in jos.
La ora asta in Romania exista 3 ramuri: oamenii care au mai mult de 1 neuron si care inca sunt lucizi in fata performantei pe care Romania trebuie s-o atinga la un moment dat, acestia vor vota orice inafara de Basescu, apoi sunt oamenii carora le pasa prea putin de toate demersurile din tara asta exclamand ca altii nu vor aduce nimic mai bun Romaniei decat a adus Basescu, adica ei nu raspund la intrebare printr-o afirmatie si printr-o negatie, ceea ce inseamna ca in capul lor lucrurile nu-s asa lucide, deci ar fi mult mai bine sa ramana acasa si nu mearga la vot, acestia il vor vota evident tot pe Base iar a3a categorie o reprezinta oamenii care nu vor nimic. Ei nu au pareri, ar tinde spre ceva, dar se abtin pentru ca nu mai cred deloc in Romania. Acestia sunt oamenii scarbiti care ar trebui sa-si gaseasca ideile si sa actioneze pentru ca din vina lor, nu vom reusi sa schimbam ceva in tara asta.
Nu ma intelegeti aiurea, nu-s politiciana vietii si nici nu ma uit la sinteze politice de 20 de ani, dar ma uit si eu ca tot omu la diverse franturi de emisiuni si mai prind cate o stire pe ici pe colo, si constat ca nu facem nimic daca ne fofilam, pentru ca nu rezolvam nimic. Ar fi trist daca as zice la cei 23 de ani pe care ii am ca refuz sa votez si ca refuz sa-mi pese. Nu e corect sa gandesc asa, nu e corect mai mult pentru ca eu cred ca in jurul meu si in cercurile unde ma scald si deci si printre oamenii care imi citesc blogul, exista cel putin 99% dintre acesti oameni care gandesc.
Asa ca faceti-va un bine, evitati sa stati in cercurile joase ca si nivel cultural al societatii, evitati sa mergeti la saloane de infrumusetare, mergeti duminica la vot si sperati ca vom putea ajunge intr-o buna zi, o tara!
Rivalitatea intre femei e ca glicemia, daca incepe sa scada e din ce in ce mai rau. Femeile cred ca sunt invatate genetic sa fie rivale din momentul in care pasesc pe campul de joaca. In acel moment probabil cea care e mai rautacioasa cu jucariile comune puse in tzarc castiga mai mult. La gradinita are puterea sa fie invidioasa pe imbracamintele colegelor si pe rolurile mai importante din piesele de teatru pe care ea nu le joaca si celelelalte da. Si invidia persista pana se agraveaza in timp.
Discutam de curand cu o tipa care-mi spunea ca rivalitatea intre femei nu este un lucru rau. Pentru ca te sileste sa vrei mai mult tot timpul : daca una se marita o sa vrei si tu, chiar daca nu recunosti, daca una nush ce job are, o sa vrei si tu mai mult. Intr-un cuvant, rivalitatea te duce pana la sa-ti doresti sa vrei sa iti extinzi potentialul pana sa ajungi la performante mari, mai mari oricum decat ale ei. Si cred ca-n fond e un lucru bun. Pana la urma femeile ar trebui sa inteleaga o data pentru totdeauna ca nu se fac frumoase pentru barbatilor lor ci pentru celelalte femei. Si nici marile lor reusite nu-s datorate privirilor barbarilor.
Se pare ca rezultatele studiilor stiintifice demonstreaza ca rivalitatea intre femei nu este doar o simpla forma de competitie, ci se bazeaza foarte mult pe insatisfactii si temeri, justificate sau inchipuite, aduse in prim plan de o rautate tipic feminina. Astfel fie ca e vorba de partener, de job, de imagine exista femei care ajung sa-si comenteze depreciativ suratele, pentru ca o subminare constanta e mai eficienta decat o confruntare directa. Si asta deoarece aceste femei intuiesc in astfel de femei de care va ziceam mai sus, adversari de temut.
Asa ca putem zice deliberat ca...suntem femei si asta ne cam ocupa tot timpul.
Azi am incercat sa-mi sterg contul de pe deviantart. Sa nu incercati si voi ca ramaneti doar cu incercatu. Can I delete my deviantART account? Accounts cannot be deleted! We don't ever want you to leave, we'd miss you too much, sniff.
However, should you feel that you really really really REALLY must go, or you need to remove some personal information, please follow the instructions below.
Si dupa asta o sa cititi o serie de muuuuulte instructiuni pentru fiecare rahatel pentru care ati optat vreodata sa apara pe profilul vostru si pe care vreti sa-l stergeti.
Asa ca nu cautati niciodata in deviantart o optiune pentru a va arata lucrarile, e posibil sa vreti sa le stergeti intr-o buna zi si nu veti avea cum.
Come touch me like Im an ordinary man, have a look in my eyes, Underneath my skin there is violence, got a gun in its hand, Ready to make sense of anyone anything.
Am ajuns acasa. Cat de bine e acasa. Azi dimineata pe la 5 am lesinat in baie. Dupa 2 zile de dureri de cap, febra si tuse, am avut cadere de calciu. O nebunie.
Nu are sens sa va explic artistic cat de ciudat a fost cand nu m-am mai simtit tinand controlul picioarele mele. E foarte ciudat intr-un mod groaznic. Pentru ca se tot aud voci, oamenii te striga, te stropesc cu apa pe fata, reactia ta e zero, ti-ar placea ca ei sa taca, sa se faca liniste ca sa le poti spune ce simti, dar in acelasi timp te bucuri ca-i auzi pentru ca asta inseamna ca inca nu ti-ai pierdut cunostinta. Cea mai motivatoare ramane insa vocea care se aude intr-un colt al mintii tale si care te implora sa rezisti.
Asa ca zilele astea ma instalez in continuare in fata serialelor mele, impreuna cu ceaiurile mele si cu servetelele mele.
Aseara m-am intors din Bucuresti, plina de oboseala care intr-un final a rezultat a fi raceala. Sper sa nu fie gripa, si cel mai mult sper sa nu fie un anume tip de gripa. Cert e ca bucurestenii merg prin oras cu masca pe nas si gura, si credeti-ma ca imaginile de pe strazi sunt ciudate. Dar, poate peste 10 ani se vor scrie scenariile unor comedii reusite. La fiecare farmacie se vand pe zi peste 100 de masti, dar nicio farmacista nu poarta masca. mmm, strange world, strange people.
La inceputul asta de iarna, ma simt ca un perfect Augusto Perez dintr-o negura uitata pe pamant romanesc. Si nu oricum ci cu buna intentie, caci fantezia ne vine ca un tovaras in zilele grele pline de foamete in care nu avem alte activitati de intreprins decat cele in care ne folosim ca instrument de capatai, insusi imaginatia, ea nebuna alergand prin toate colturile mintii noastre. Asa sunt si eu, uitata undeva pe pamant dobrogean, in timp ce vantul imi bate cu palmele, obrazii astia rosiatici de frig.
Zilele trecute am mers la Sonar, un spectacol unpic comunist(ic). Spun asta pentru ca mintea mea mereu a corelat cuvantul "comunist" de ceva slab colorat, nici aproape de ceva sters, mai mult pal, uitat, sarac. Asa era si adunarea asta, unpic trista : copii de 14-15 ani jucand roluri de functionari la banci si plangandu-se de criza asta financiara, oameni mari recitand poezii in care nici macar nu mai credeau, oameni tineri cantand despre dragoste cu atata jale incat nici macar ei nu stiu daca au intalnit-o. Ma gandeam ca totul in folk se rezuma la iubire, iubirea de mama, iubirea de familie, de copii samd. All is full of love.
Gata, v-ati luat portia de dragoste pe luna asta. De-acum inainte vom vorbi numai despre politica, despre alegeri, despre imagine politica, aranjamente pe ascuns, vom tipari cani si brichete cu diversi candidati la presedentie, vom da la copii izmene si dulciuri, la mame 2 kile de zahar si inca o telecomanda tatilor. Si sa votam domnule cu....cu cine da mai mult. Romania, tara mea de glorie.
Ce ati alege voi, ma gandeam, sa aveti bricheta si sa nu aveti tigari, sau sa aveti tigari si sa nu aveti cu ce sa le aprindeti? Ma macina asta. Cred c-ar trebui printata pe fiecare fluturas de vot, intrebarea asta, ca sa ne mai destresam si asa imi inghit si eu curiozitatea o data pentru totdeauna.
Eu cred ca oamenii care se iubesc in general, astazi sau de demult si care rezista in timp impotriva crivatului, trebuie ori sa fie foarte sinceri, ori sa aiba mult bun simt. E clar ca daca esti sincer, ai bun simt, ca-mi spunea cineva ca sinceritatea depinde de bunul simt pe care il ai in fata omului respectiv, dar sinceritatea nu vine DIN bun simt. Sincer esti in primul rand pentru tine, si apoi pentru ceilalti vrand tocmai sa demonstrezi sinceritatea si in ei cu tine, nu numai in tine cu ei. De multe ori poti fi considerat sincer pentru ca spui adevarul de fiecare data despre tine si despre ce-o fi, dar adevarul asta poate fi interpretat ca o lipsa de bun simt pentru urechile care il aud.
Depinde de oameni. Pentru mine personal, sinceritatea este intr-o cutie si bunul simt in alta. Nu ma intelegeti gresit, nu ma refer la cazurile generale cand din bun simt devii sincer, ma refer la sinceritatea clara cand nu exista masca aia care raspunde nevoilor tale de barbat/femeie in relatie si societate. Toti gresim la un moment dat, pentru ca ne este mai simplu asa. Cei care zic ca nu gresesc, nu-s sinceri.
Acuma, din a2a categorie face parte majoritatea. Putini suntem intr-adevar sinceri cu partenerii nostrii. Multi ajungem sa tinem cont in timp de bun simt si atat. Nu fac aia din bun simt, nu ii zic nush ce din bun simt, n-o insel tot din bun simt. Si ajungi o paiata veritabila care sub ea ascunde adevarate dorinte, idei, adevaratul om. Ni se intampla des, socul este atunci cand partenerul descopera prea tarziu adevarata identitate. Si iti reproseaza ca l-ai mintit. Dar tu nu l-ai mintit, ai avut doar mult bun simt sa-i ascunzi, ceea ce nu vroia sa auda. Totul este un mare joc de cuvinte pe care il interpretam dupa bunul plac.
Pentru ce ati opta voi? Asta e o intrebare stupida, clar am opta toti pentru sinceritate. Si mai e stupida dintr-un simplu motiv, prea putini ne gandim sa pornim o relatie mizand pe sinceritate.
Mai, mie-mi place sa cred ca sunt oameni care-mi asculta melodiile pe care le postez aici, tocmai pentru ca sunt compatibila cu stilul lor de muzica. Nu vreau sa fiti multi, numai cativa. Imi ajunge. Saptamana asta ma concentrez pe Marina and the Diamonds. Si pe multe altele, dar toate la timpul lor.
